Cerințe legale pentru digitalizarea afacerii
Când accezi în lumea digitală, există cerințe legale suplimentare care ar putea fi aplicabile afacerii tale.
Comerț electronic
Înainte de a lansa platforma ta de comerț electronic, ar trebui să verifici necesitatea obținerii unor licențe sau permise speciale pentru a vinde produsele sau presta serviciile în domeniul online. Acest lucru se aplică în special produselor perisabile sau care trebuie păstrate la temperaturi scăzute. Această cerință se poate datora faptului că autoritățile doresc să țină evidența lanțului de aprovizionare până când produsele ajung la consumatorul final, asigurându-se că controalele nu mai relaxate pentru vânzările prin intermediul platformelor online. Chiar dacă afacerea este în întregime online, autoritățile ar putea dori să inspecteze depozitele în care sunt stocate produsele și să aibă o adresă la care să trimită orice notificări.
Alte produse, cum ar fi băuturile alcoolice pot necesita, de asemenea, permise suplimentare dacă sunt lansate online, deoarece autoritățile doresc să fie sigure că aceste produse nu sunt disponibile pentru consumatorii minori și că există controale adecvate.
Atunci când se vinde online, poate fi necesar să afli și regulile locale privind încheierea acordurilor electronice, protecția datelor și protecția consumatorilor.
Documente electronice și semnături electronice
Dacă afacerea ta este în întregime online, va trebui să te asiguri că ai un sistem funcțional pentru semnarea digitală a documentelor și recunoașterea legală a acestora.
Există mai multe definiții și opțiuni pentru ceea ce poate constitui o semnătură electronică:
— făcând click pe butonul "Accept" de pe o pagină web
— lipirea unei semnături sub formă de imagine într-un contact electronic
— utilizarea unei platforme web de semnătură electronică pentru a o genera
— o semnătură digitală utilizând tehnologia de criptare cu cheie publică și susținută de un certificat digital de la un furnizor (sau de la o terță parte de încredere) care verifică identitatea semnatarului (de exemplu, platforme de semnături precum MSign).
Considerații cheie cu privire la semnăturile electronice
Semnarea electronică te ajută să asiguri verificarea și continuitatea operațiunilor comerciale atunci când semnarea fizică nu este posibilă. Pentru a fi într-un pas cu prevederile legale la nivelul Uniunii Europene în domeniul semnăturilor electronice, a fost adoptată Legea nr. 124/2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere, ce a transpus parțial Regulamentul UE nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă. Noua lege diferențiază 2 tipuri de semnături electronice – avansate și calificate. Pentru semnarea electronică a unui document pot fi folosite oricare dintre aceste semnături electronice, cu excepția la 2 situații când semnătura electronică avansată nu este permisă, și anume:
- semnarea documentelor electronice ce conțin informație atribuită la secret de stat; și
- semnarea documentelor electronice în raporturile juridice ale persoanelor juridice de drept public cu persoanele fizice şi cu persoanele juridice de drept privat.
Înțelegerea legislației cu privire la documentele electronice și semnăturile electronice
Documentul electronic include informaţia, care constituie conţinutul documentului electronic, şi semnătura electronică sau sigiliul electronic al semnatarului ori al creatorului sigiliului electronic. Crearea documentului electronic se finalizează prin aplicarea semnăturii electronice sau a sigiliului electronic de către semnatar sau de către creatorul sigiliului electronic Sigiliu electronic reprezintă date în format electronic ce au scopul de a asigura originea și integritatea altor date electronice, adică a conținutului propriu-zis a documentului electronic. La semnarea digitală a documentelor, ia în considerare orice cerințe locale și legale care pot apărea Potrivit ultimelor modificări la Legea nr. 91/2014 privind semnătura electronică şi documentul electronic, semnăturile electronice considerate calificate conform prevederilor legislaţiei Uniunii Europene, create utilizând un certificat calificat al cheii publice eliberat de un prestator de servicii de încredere dintr-un stat membru al Uniunii Europene au valoare juridică similară cu semnăturile electronice avansate calificate create de către prestatorii locali. Totuși, recunoașterea semnăturilor electronice provenite din statele membre ale Uniunii Europene va putea fi realizată odată ce autoritățile de stat vor pune la dispoziție mecanismul pentru verificarea semnăturilor electronice aplicate potrivit prevederilor statelor membre ale Uniunii Europene. La moment, unica semnătura electronică avansată calificată recunoscută de legislația Republicii Moldova este cea oferită de portalul guvernamental MSign.
Sfaturi pentru tine !
● Cerințele autorității de reglementare: un organism juridic care necesită documente semnate fizic.
● Aplicarea transfrontalieră: acceptarea semnăturilor electronice variază în funcție de țări și este posibil ca în unele țări documentul semnat doar electronic să nu fie obligatoriu pentru părți din punct de vedere juridic .
● Restricții semnatare: o parte contractantă ar putea avea restricții în constituția sa cu privire la semnarea electronică a documentelor.
Reține că, în unele cazuri, anumite tipuri de semnături electronice pot să nu aibă același efect juridic ca o semnătură scrisă de mână.
Informează-te în formularul de aici mai mult despre ceea ce poate afecta valabilitatea semnăturilor digitale din punct de vedere juridic.
Recunoașterea transfrontalieră a semnăturilor electronice
Semnăturile electronice au implementări tehnologice diferite și sunt acceptate diferit de către jurisdicțiile străine. Acest lucru poate cauza probleme atunci când acestea trebuie să fie valabile peste hotare. Incompatibilitățile sau cerințele tehnologice și diferențele dintre legislațiile locale înseamnă că nu puteți presupune că o semnătură digitală valabilă într-o jurisdicție este valabilă și în Moldova.
Protecția datelor
Dacă colectezi și stochezi informațiile cu caracter personal ale clienților tăi, trebuie să respecți legile privind confidențialitatea și datele cu caracter personal. Aceste legi prevăd modul în care o afacere trebuie să gestioneze datele cu caracter personal, mai ales în ceea ce privește scopurile de marketing direct. Înainte de a începe prelucrarea datelor cu caracter personal ale clienților tăi, asigură-te că deții consimțământul acestora și că nu este necesară efectuarea evaluării impactului asupra protecției datelor. De asemenea, în anumite cazuri legea obligă întreprinderile ce prelucrează date cu caracter personal să desemneze o persoană responsabilă de protecția datelor. Aceasta va fi cazul în special dacă afacerea ta presupune o monitorizare periodică şi sistematică a persoanelor pe scară largă sau dacă activitatea principală a întreprinderii constă în prelucrarea datelor cu caracter personal.
Pentru a colecta date cu caracter personal, va trebui să elaborezi o declarație de confidențialitate care să descrie:
● numărul de înregistrare în calitate de operator de date cu caracter personal;
● categoriile informațiilor colectate de la consumator, scopul colectării acestora şi modul de prelucrare a datelor cu caracter personal;
● drepturile de care dispune consumatorul în calitate de subiect al datelor cu caracter personal, în special dreptul de intervenție şi de opoziție, modul de realizare a acestor drepturi;
● cazurile în care datele cu caracter personal pot fi divulgate terților;
● punctul de contact pentru solicitările consumatorului cu privire la datele cu caracter personal care îi vizează;
● mecanismele și modul de monitorizare a activităților on-line ale consumatorului (cookie-uri) în scopuri de marketing, procedura de obținere a consimțământului pentru astfel de practici;
● dreptul de a refuza colectarea datelor cu caracter personal de către furnizorul de servicii;
● modalitatea de retragere a consimțământului pentru prelucrarea datelor cu caracter personal;
● măsurile organizatorice și tehnice întreprinse pentru protecția datelor cu caracter personal ale consumatorilor.
Deși regulile de protecție a datelor variază în funcție de jurisdicție, în general ele prescriu că informațiile personale ar trebui utilizate numai în scopurile specificate în mod explicit, într-un mod adecvat, relevant și limitat la doar ceea ce este necesar. Datele cu caracter personal trebuie manipulate, adică prelucrate, în siguranță. Acestea trebuie protejate împotriva prelucrării, transferului și accesului ilegal sau neautorizat.
Pentru a prelucra datele personale de la clienți, va trebui să le oferi anumite drepturi de bază prevăzute de lege. Clienții au dreptul de a fi informați despre modul în care sunt utilizate datele lor și de a accesa, de a șterge și, în cazul în care datele lor sunt inexacte sau incomplete, de a le rectifica .
De regulă, legea stabilește sancțiuni atunci când o întreprindere încalcă aceste obligațiuni. Aceste sancțiuni pot varia între o amendă sau suspendarea unui anumit tip de activitate a întreprinderii.
Drepturile consumatorului
Pentru a proteja numărul tot mai mare de consumatori activi online, Guvernul a elaborat legi și politici menite să asigure siguranța tranzacțiilor consumatorilor în comerțul electronic. Fără aceste protecții legale, consumatorii ar fi foarte vulnerabili la escrocherii, fraude și alte activități ilicite care își pun în pericol finanțele personale și confidențialitatea datelor.
În general, atunci când vinzi produse sau servicii online, va trebui să furnizezi informații de bază despre produs sau serviciu și despre întreprinderea ta. Ar trebui să acorzi o atenție sporită aranjamentelor de livrare, costurilor și cât în timp vor ajunge mărfurile sau, în cazul serviciilor, durata minimă a contractului și perioada de facturare.
Revocarea comenzii este un drept ce îl au doar clienții persoane fizice cu statut de consumator și se efectuează printr-o notificare către întreprindere. Clientul nu este obligat să motiveze decizia lui de refuzare a comenzii, iar întreprinderea va fi obligată să restituie toate sumele pe care le-a primit drept plată din partea clientului, inclusiv, acolo unde este cazul, pe cele ce acoperă costurile livrării bunurilor de către client. Clientul, la rândul său, este obligat să restituie produsul, iar în cazul contractelor de prestări servicii să compenseze valoarea serviciului deja prestat. Întreprinderea are dreptul să reducă suma restituită clientului dacă valoarea produsului s-a diminuat în legătură cu manipularea necorespunzătoare a acestuia.
Suplimentar, pentru a evita sancțiuni contravenționale, asigură-te că nu folosești practici comerciale incorecte. Practicile comerciale incorecte sunt, în special, cele înșelătoare și/sau agresive. Practicile comerciale înșelătoare pot fi acțiuni înșelătoare sau omisiuni înșelătoare. O practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare în cazul în care conține informații false sau, în orice alt fel, inclusiv prin prezentarea generală, induce sau poate induce în eroare consumatorul mediu și, în orice situație, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacționare pe care nu ar fi luat-o în altă situație, chiar dacă informația este corectă de fapt cu privire la unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
- existența sau natura produsului;
- principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, eventualele riscuri previzibile, fabricarea, compoziția, accesoriile, asistența acordată după vânzare şi soluționarea reclamațiilor, modul și data fabricării sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate sau data durabilității minimale/data-limită de consum, specificațiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obține din utilizare, rezultatele și caracteristicile esențiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului;
- amploarea implicării comerciantului, motivația practicii comerciale şi natura procesului de vânzare, precum și toate declarațiile sau toate simbolurile care sugerează sponsorizarea sau sprijinul direct ori indirect acordat comerciantului sau produsului;
- prețul sau modalitatea de calcul al prețului ori existența unui avantaj specific în ceea ce privește prețul;
- necesitatea unui serviciu, a unei piese separate, a înlocuirii sau remedierii;
- natura, competențele și drepturile comerciantului sau ale reprezentantului său, cum ar fi: identitatea și patrimoniul, calificările sale, statutul, autorizarea, afilierea sau legăturile sale, drepturile de proprietate intelectuală sau comercială ori recompensele și distincțiile primite;
- drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a beneficia de remediere, de înlocuire sau de restituire a contravalorii produsului, serviciului necorespunzător, reducerea prețului ca urmare a rezilierii contractului.
O practică comercială este considerată ca fiind omisiune înșelătoare dacă, în contextul situației de fapt și ținând cont de toate caracteristicile și circumstanțele, precum și de limitele de spațiu și de timp impuse mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informației, această practică omite o informație esențială necesară consumatorului mediu, ținând cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzacționare în cunoștință de cauză și, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o. Spre exemplu vânzarea unor căști, pentru folosirea cărora consumatorul ar avea nevoie să instaleze o aplicație cu plată.
Sunt considerate ca fiind înșelătoare, în orice situație, următoarele practici comerciale:
- afirmarea de către comerciant că este parte semnatară a unui cod de conduită în cazul în care nu este;
- afișarea unui certificat, a unei mărci de calitate sau a unui echivalent fără a fi obținută autorizația necesară;
- afirmarea că un cod de conduită a primit aprobarea unei entități publice sau a unei alte entități în cazul în care aprobarea nu a fost primită;
- afirmarea că un comerciant, inclusiv practicile sale comerciale, sau un produs al său a fost agreat, aprobat ori autorizat de o entitate publică sau privată fără un temei real sau fără a îndeplini condițiile necesare pentru agrearea, aprobarea sau autorizarea obținută;
- lansarea unei invitații de a cumpăra produse la un anumit preț în cazul în care comerciantul nu dezvăluie în invitaţie existența unor motive rezonabile în a căror bază ar aprecia că nu va putea să furnizeze, el însuşi sau prin intermediul altui comerciant, acele produse sau produse similare la același preţ, pentru o perioadă şi într-o cantitate rezonabilă, avându-se în vedere produsul, amploarea publicității şi prețul oferit;
- lansarea de către comerciant a unei invitații de a cumpăra produse la un anumit preț, în scopul promovării unui produs similar, pentru a recurge ulterior la una din următoarele acțiuni: să refuze prezentarea produsului ce a făcut obiectul publicității; să refuze preluarea comenzii privind respectivul produs sau livrarea lui într-un termen rezonabil; să prezinte un eșantion cu defecte;
- afirmarea falsă că un produs va fi disponibil doar pentru o perioadă foarte limitată de timp sau că va fi disponibil doar în anumite condiţii, pentru o perioadă foarte limitată, în scopul obţinerii unei decizii imediate şi lipsirii consumatorilor de alte posibilități sau de un termen suficient pentru a putea face o alegere în cunoștință de cauză;
- angajamentul comerciantului de a furniza un serviciu post-vânzare către consumatori fără a-i informa în mod clar pe aceștia, înainte de angajarea lor în tranzacție, referitor la limba în care furnizează serviciul în situația în care, înaintea încheierii tranzacției, comerciantul a comunicat cu consumatorul în altă limbă decât limba oficială a statului în care se prestează serviciul;
- afirmarea sau crearea impresiei că un produs poate fi vândut în mod legal în situaţia în care acest lucru nu este posibil;
- prezentarea drepturilor oferite consumatorilor prin lege ca o caracteristică distinctă a ofertei comerciantului;
- utilizarea unui context editorial în mass-media în vederea promovării unui produs pentru a cărui publicitate comerciantul a plătit, fără însă ca publicitatea să fie precizată clar fie în cuprins, fie prin imagini ori sunete ușor de identificat de către consumator (publicitate mascată);
- lansarea de afirmații nefondate cu privire la natura și amploarea riscului pentru securitatea personală a consumatorului sau a familiei acestuia în situația în care consumatorul nu achiziționează produsul;
- promovarea de către comerciant, cu intenția de a induce în eroare consumatorul, a unui produs care se aseamănă cu un produs similar fabricat de un producător anume, astfel încât consumatorul să creadă că produsul este fabricat de acest producător;
- crearea, operarea sau promovarea unui sistem promoţional piramidal, pe care un consumator îl ia în considerare datorită posibilității de a primi remuneraţia doar ca urmare a introducerii unui alt consumator în sistem şi nu ca urmare a vânzării sau a consumului produselor;
- afirmarea de către un comerciant că îşi încetează activitatea sau că se stabilește în altă parte în cazul când acest lucru nu este adevărat;
- afirmarea că un produs poate spori șansele de cîştig la jocurile de noroc;
- afirmarea neîntemeiată că produsul poate vindeca boli, disfuncții sau malformaţii;
- transmiterea de informații inexacte cu privire la condițiile oferite de piață sau cu privire la posibilitatea achiziționării produsului cu intenţia de a determina consumatorul să cumpere produsul în condiții mai puțin favorabile decît în condiţiile normale ale pieței;
- afirmarea, în cadrul unei practici comerciale, că se va organiza un concurs sau se va oferi un premiu în scopuri promoționale fără a acorda premiul promis sau un echivalent rezonabil;
- descrierea unui produs ca fiind "gratuit", "fără costuri" sau în termeni similari în cazul în care consumatorul trebuie să suporte și alte costuri, în afară de costurile inevitabile ce rezultă din practica comercială, inclusiv plata pentru livrarea sau ridicarea produsului;
- includerea în materialele publicitare a unei facturi sau a unui document similar referitor la plată, prin care consumatorului i se creează impresia că deja a comandat produsul promovat, când, de fapt, el nu l-a comandat;
- afirmarea falsă sau crearea impresiei false că acțiunile comerciantului nu sunt legate de activitățile sale comerciale, industriale, de producție sau artizanale ori falsa prezentare a sa în calitate de consumator;
- crearea impresiei false că serviciul post-vânzare cu privire la un produs este disponibil într-un stat, altul decât cel în care produsul este vândut.
O practică comercială este considerată ca fiind agresivă dacă, în contextul situației de fapt şi ținând cont de toate caracteristicile şi circumstanțele, această practică limitează sau este susceptibilă să limiteze considerabil libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu în privința produsului prin hărțuire, constrângere, inclusiv prin utilizarea forței fizice sau prin influență nejustificată, şi, prin urmare, practica dată îl determină sau este susceptibilă să îl determine pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o. Sunt considerate ca fiind agresive, în orice situație, următoarele practici comerciale:
• crearea impresiei consumatorului că nu poate părăsi sediul comerciantului până când nu se încheie un contract;
• efectuarea de vizite personale la domiciliul consumatorului, ignorând solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu reveni, cu excepţia cazului în care legea permite acest lucru în vederea îndeplinirii unei obligaţii contractuale şi în măsura în care o permite;
• solicitarea insistentă şi nedorită prin telefon, fax, email sau prin alt mijloc de comunicare la distanţă, cu excepţia cazului în care legea permite acest lucru în vederea îndeplinirii unei obligaţii contractuale şi în măsura în care o permite;
• solicitarea de la un consumator care doreşte să execute o poliţă de asigurare de a prezenta documente care, în mod rezonabil, nu pot fi considerate relevante pentru a stabili dacă pretenţia este validă sau ignorarea sistematică a corespondenței pertinente cu scopul de a-l determina pe consumator să renunţe la exercitarea drepturilor sale contractuale;
• includerea într-o publicitate a unui îndemn direct adresat minorilor de a cumpăra produsele promovate ori de a convinge părinții sau alți adulţi să cumpere produsele promovate;
• solicitarea unei plăți imediate sau ulterioare pentru returnarea ori păstrarea în condiții sigure a produsului care a fost furnizat de comerciant, dar pe care consumatorul nu l-a solicitat;
• informarea explicită a consumatorului că, în cazul în care acesta nu cumpără produsul ori serviciul, comerciantul riscă să îşi piardă serviciul sau mijloacele de trai;
• crearea falsei impresii consumatorului că a câștigat sau va câștiga un premiu sau un alt beneficiu echivalent ori că va câștiga dacă va întreprinde o anumită acțiune, când, în realitate, nu există nici un premiu sau un alt beneficiu echivalent, când intrarea în posesia premiului sau a altui beneficiu echivalent este condiționată de plata unei sume de bani ori de suportarea unui cost de către consumator.
În vederea stopării şi combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau autoritățile care, potrivit legii, au un interes legitim pot să inițieze o acțiune în instanță sau să sesizeze Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare și Protecția Consumatorilor, pentru ca acesta fie să decidă asupra reclamațiilor, fie să inițieze acțiuni în instanță împotriva comercianților care au săvârșit ori sunt susceptibili să săvârșească practici comerciale incorecte. În cazul în care nu vei fi de acord cu circumstanțele invocate în sesizare, va trebui să prezinți dovezi privind incorectitudinea afirmațiilor expuse în sesizare în legătură cu practica comercială întreprinsă.
