Restructurarea financiară
Există câteva situații (financiare și nefinanciare) care ar provoca necesitatea pentru Restructurare financiară, cum ar fi atunci când întreprinderea se află în dificultate financiară și nu își poate plăti datoriile (financiare sau comerciale) sau își încalcă angajamentele.
În astfel de situații dificile, părțile interesate (debitori și creditori) au scopul de a-și proteja poziția și să ofere o platformă stabilă întreprinderii.
Dacă afacerea se confruntă cu o datorie imposibilă de executat care generează dificultăți financiare, este indispensabil să acționați prompt. Fie că te confrunți cu probleme din cauza șomajului, fie cu un împrumut prea mare, primul pas în preluarea controlului asupra situației este să ceri ajutor. Ajutorul disponibil poate include servicii de consultanță financiară și audit pentru a analiza situația economico-financiară a afacerii și oferi sprijinul în revenirea pe calea corectă.
Există o gamă largă de opțiuni pentru ameliorarea „sănătății financiare” a unei companii – de la îmbunătățiri operaționale auto-inițiate și Reorganizarea extrajudiciară, până la proceduri de restructurare sub controlul judiciar și falimentul. Dacă dificultățile financiare devin imposibile de gestionat, ar trebui să treci de la soluții consensuale la insolvabilitate formală. Iată un exemplu ilustrativ al decurgerii diferitelor procese:
Monitorizarea afacerii
Monitorizarea afacerii este un aspect important în prevenirea dificultăților financiare. Monitorizarea regulată a raporturilor de afacere îți permite să reacționezi la oricare posibilă iregularitate. Câteva exemple includ monitorizarea raportării trimestriale și anuale, planificarea afacerii și bugetarea anuală. Monitorizarea afacerii este un element al sistemului de avertizare timpurie, ca instrument utilizat pentru recunoașterea semnalelor și avertismentelor de abateri. Atunci când SAT recunoaște semne de dificultate, este timpul de a examina problema.
În cazul majorității afacerilor, o monitorizare prudentă se bazează pe evaluarea necesităților financiare și potențialului de scurtă durată. O abordare tipică pentru acest domeniu este capacitatea întreprinderii de a asigura fluxul de mijloace bănești pentru 13 săptămâni necesare pentru a stabiliza afacerea. Acesta este și un element al restructurării financiare. Semnalele de avertizare cu privire la deteriorarea stării numerarului sau a lichidităților nu trebuie niciodată ignorate, în special pentru că întreprinderile mici depind de lichiditatea mijloacelor bănești și nu au aceleași opțiuni pe care le au întreprinderile mai mari.
Programul de Îmbunătățire a Performanțelor Financiare și Operaționale (FOPIP)
Dacă întreprinderea nu necesită o schimbare totală a direcției de afaceri sau o retragere de pe piață, trebuie examinată opțiunea FOPIP (program de îmbunătățire a performanțelor financiare și operaționale). FOPIP este un plan informal întocmit de proprietarul sau echipa de management în încercarea de a restructura întreprinderea sau de a implementa anumite îmbunătățiri pentru a stabiliza performanța financiară și operațională a acesteia.
În caz de succes, un plan FOPIP poate permite suportarea dificultăților fără a fi nevoie de un proces formal de restructurare. Acesta se inițiază prin efectuarea unei analize a situației curente a întreprinderii și determinarea modelului viitor și a unui plan de acțiuni ce necesită a fi îndeplinit. Dacă FOPIP funcționează, afacerea continuă în mod obișnuit.
Restructurarea financiară
Dacă FOPIP eșuează, poate fi inițiat un proces de restructurare. Acesta, de obicei, implică o analiză diagnostică a afacerii, împreună cu planificarea și gestionarea banilor, schimbarea direcției de afaceri, reorganizare extra-judiciară sau judiciară și lichidarea.
Evaluarea independentă a afacerii
Primul pas al restructurării financiare este o evaluare independentă a afacerii (în engleză, Independent Business Review (IBR). Un IBR se desfășoară în cadrul întreprinderii. Scopul acestuia este identificarea problemelor esențiale sau a deficiențelor performanței financiare, identificarea opțiunilor și elaborarea recomandărilor cu privire la soluții. Obiectivele care trebuie evaluate, includ analiza următoarelor aspecte:
• dacă managementul a elaborat o prognozare financiară consistentă cu strategia declarată
• dacă aceste asumpții sunt susținute de fapte
• care ar fi impactul financiar potențial în cazul abaterii de la aceste asumpții
Prognozarea și gestionarea numerarului
Prognozarea și gestionarea numerarului este următorul pas în restructurarea financiară. În cadrul acestui pas, trebuie să aplici prognozarea mijloacelor bănești (și în special prognozarea rulajului) care trebuie să fie în concordanță cu noile condiții de afacere (provocările financiare care apar), precum și să testezi efectele numerarului. Scopul acestui pas este de a înțelege și stabiliza fluxul de mijloace bănești și lichiditățile. Pentru mai multe detalii despre planificarea și gestionarea mijloacelor bănești accesează acest link.
Schimbarea direcției de afaceri
Schimbarea direcției de afaceri este o parte din proces care abordează toate elementele performanței nereușite și reabilitează întreprinderea pentru ca aceasta să întrunească obiectivele financiare. Dacă acest pas este parcurs cu succes, activitatea poate continua ca de obicei.
De asemenea, se pot iniția discuții particulare cu creditorii cu privire la o reorganizare extrajudiciară pentru modificarea condițiilor aranjamentelor de finanțare. Aceasta poate fi efectuată în paralel cu orice schimbare operațională a direcției de afaceri.
Reorganizările extrajudiciare
În timpul restructurării și în special a restructurării financiare , accentul trebuie pus în primul rând pe procesele interne, așa cum este analiza diagnostică a afacerii, prognozarea mijloacelor bănești sau negocierile. Dacă acestea nu sunt eficiente, în continuare pot fi încercate negocierile consensuale, cum ar fi Reorganizarea extrajudiciară (în engleză, out-of-court workouts, OCW) cu creditorii.
OCW-urile sunt adesea considerate drept parte componentă a restructurării financiare și în cazul în care creditorii acceptă și stabilitatea financiară este recăpătată, afacerea poate continua ca de obicei. Atenție deosebită trebuie totuși oferită faptului că creditorii care nu au participat la negocieri sau care nu au acceptat înțelegerea pot apela la instanțe și impune executarea creanțelor în ordine silită.
Dacă nu poți obține sprijinul necesar de la toți creditorii pentru o reorganizare extrajudiciară, ai putea încerca încheierea unui acord prin intermediul procedurii accelerate de restructurare, ce are loc sub controlul instanței de judecată și permite negocierea cu creditorii a unui plan accelerat de restructurare.
Această imagine ilustrează un exemplu a diferitor procese, de la OCW-uri informale, până la procedura formală de insolvabilitate.
În momentul reorganizării extrajudiciare, întreprinderea poate fi nevoită să negocieze cu un număr impunător de creditori. Federația Internațională a Practicienilor în Insolvență (INSOL) a publicat orientări pentru debitori și creditori sub forma unor principii pentru restructurări ce implică mai mulți creditori. Principiile acoperă subiecte de la circumstanțe financiare până la gestionarea proceselor și reprezintă un ghid al celor mai bune exemple și practici din domeniu. Pentru mai multe îndrumări, vezi aici.
Soluționarea pe cale amiabilă prin intermediul negocierii
Când probabilitatea recuperării afacerii este mică, însă aceasta este încă solventă, ai putea colabora cu creditorii pentru a lichida afacerea, printr-o procedură fără implicarea instanțelor.
În cadrul negocierilor cu creditorii, o varietate de subiecte sensibile (și adesea neconfortabile) vor fi puse la discuție, cum ar fi reducerea sau eliminarea unor datorii ale afacerii.
Negocierea este, de regulă, un instrument puternic pentru restructurarea afacerii la etapele timpurii, în special când are loc restructurarea financiară. În dependență de circumstanțe, este posibilă soluționarea pe cale amiabilă a îndatorării, prin intermediul negocierii cu creditorii. Negocierea cu creditorii (preponderent instituțiile de creditare) a unei restructurări a datoriei poate oferi o cale sustenabilă de a merge mai departe. Află elementele de bază despre cum, să faci față convorbirilor și disputelor dificile pentru a te descurca mai ușor în proces.
Dacă planifici negocieri cu creditorii, este o idee bună de a implica contabilul, juristul sau expertul pentru relațiile bugetare pentru ajutor.
Un exemplu ilustrativ al unor negocieri amiabile
O mică afacere hotelieră de familie și-a deschis ușile către public cu câteva luni înaintea izbucnirii crizei pandemice de Covid-19 declanșată global. Înainte de a deschide acest hotel, familia deja activa în domeniul hotelier, închiriind câteva apartamente în centrul orașului. Proprietarul poseda cunoștințele și expertiza necesară pentru a conduce un hotel și înțelegea elementele esențiale ale operațiunilor de afaceri.
Pentru a înființa o afacere hotelieră, proprietarul a luat un credit bancar orientat către IMM-uri. Condițiile convenite inițial erau avantajate cu o perioadă de grație de doi ani și o rata mică a dobânzii.
Întrucât efectele negative ale pandemiei au afectat călătorii la nivel global, orașul a fost pe neașteptate închis pentru vizitatori și călători, prin rumare, la fel și hotelul a fost nevoit să se închidă. Efectele negative au durat mai multe luni, fiind o provocare pentru sustenabilitatea investiției și viitorul afacerii per general.
În fața acestei situații, proprietarul a efectuat următoarele acțiuni:
• A stabilit o întrunire cu banca (creditorul) pentru a negocia condițiile scadenței prelungite, prelungirea duratei contractului și mărirea perioadei de grație pe durata efectelor negative ale lockdown-ului. În practică, aceasta a fost o perioadă suplimentară de 6 luni. Alternative de luat în considerare pot fi și următoarele: - prolongarea perioadei de rambursare a împrumutului – în termenii agreați cu banca, cu achitarea unui comision suplimentar;
- modificarea monedei în care este exprimată datoria – ar fi o opțiune în cazul în care ați contractat un credit în valută străină iar veniturile obținute sunt în monedă națională;
- perioade de grație pentru plata creditului – perioade acordate de bănci în care achitați doar dobânda, iar corpul creditului este achitat ulterior, la expirarea perioadei;
- refinanțarea – adică transferul creditului la un alt creditor (e.g.: bancă, organizație de creditare nebancară etc.) cu condiții de rambursare mai avantajoase.
• A revizuit și solicitat asistența guvernamentală pentru sectoarele din HoReCa și asistență cu privire la menținerea angajaților în câmpul muncii pe parcursul perioadei de perturbare.
• A negociat cu furnizorii în privința contractelor și continuarea activității după perioada de perturbare, între timp, a anulat contractele pe termen lung cu furnizorii prin invocarea forței majore.
După efectuarea acestor acțiuni inițiale, proprietarul a decis să revizuiască finanțele afacerii sale. După o analiză detaliată, acesta a observat că mijloacele bănești nu sunt suficiente pentru o perioadă mai mare de 2 ani. Acest lucru însemna că nu era în capacitatea de a solicita un credit pe termen-scurt. Prin urmare, proprietarul a decis că cea mai bună opțiune a afacerii a fost restructurarea operațională și furnizarea unei game diferite de servicii, cel puțin până la sfârșitul crizei. Micul hotel și-a schimbat obiectivul principal de la oferirea cazării peste noapte la oferirea în locațiune a camerelor și spațiilor hoteliere pentru clienții care aveau nevoie de spații pentru birouri private.
Model de acord de suspendare
Pentru a stabiliza afacerea, este necesar de a ajunge la un acord cu creditorii cu privire la restructurare, caz în care aceștia acceptă să nu ia măsuri de executare a datoriilor împotriva afacerii pe un termen scurt. Acest acord temporar este cunoscut sub denumirea de acord de suspendare. Acordul de suspendare poate reprezenta un contract multilateral, dintre debitor și creditori, încheiat în condițiile agreate de toate părțile. Astfel, dacă cu un Creditor nu s-a ajuns la un consens cu privire la condițiile de suspendare, acesta nu va fi obligat să respecte clauzele acestui acord.
Perioada de suspendare trebuie concepută în sensul oferirii proprietarilor afacerii și creditorilor timp suficient pentru a considera alternativele de Restructurare cum ar fi recapitalizarea, reeșalonarea datoriei sau alte opțiuni. Un acord de suspendare elimină presiunea imediată asupra afacerii și menține status-quo-ul. Poți utiliza acest model de document standardizat pentru a pregăti modelul acordului de suspendare.
• Acordul model identifică problemele care cauzează suspendarea și invocă Perioada de suspendare în cursul căreia partea căreia i se datorează executarea (creditorul) acceptă să nu solicite plata sau să identifice alte remedii și partea care datorează executarea (afacerea debitorului) acceptă că nu va întreprinde o serie de acțiuni care ar putea afecta în cele din urmă cealaltă parte.
În timpul perioadei de suspendare, drepturile creditorilor trebuie luate în considerare și nu trebuie să fie întreprinsă nicio acțiune care ar putea afecta negativ probabilitatea rambursării datoriilor către creditori.
• Exemple de acțiuni prejudiciabile ar include:
— oferirea de garanții creditorilor neparticipanți la acordul de suspendare
— transferarea către terți a activelor care formează garanțiile pentru creditori
— vânzarea către terți a activelor la o valoare subestimată sau către creditorilor față de care avei datorii și care e clar că nu vor plăti pentru aceste active
— devalorizarea sau modificarea valorii afacerii, astfel încât perspectivele de rambursare către creditorii relevanți sunt diminuate.
• Asumarea unor noi împrumuturi sau credite de la părți care nu sunt creditorii relevanți, de asemenea, poate fi o problemă sensibilă, la fel ca și folosirea tehnicilor de factoring și leasing pentru atragerea unor noi fonduri.
În timpul perioadei de suspendare, creditorilor participanți la acordul de suspendare, li se poate oferi acces la toată informația relevantă cu privire la bunuri, obligațiile, afacerea și perspectivele acesteia, pentru a facilita o evaluare corespunzătoare a poziției financiare și a primi propuneri de la creditorii relevanți. În acest caz este foarte important de ținut cont de faptul dacă creditorul ce primește acces la datele comerciale confidențiale reprezintă și un concurent pe piață. Dacă da, accesul la datele comerciale confidențiale urmează a fi făcut într-o formă agregată și generalizată, pentru a evita schimbul de informații sensibile (strategice) și respectiv existența unui acord anticoncurențial, ce poate duce la aplicarea sancțiunilor de către Consiliul Concurenței.
Planul de restructurare
Întreprinderile care sunt capabile să convină asupra restructurării datoriei cu creditorii săi printr-un proces de reorganizare vor pregăti un Plan de restructurare, structura căruia poate fi întocmită în baza acestui model.
• Este esențial să reții că, în majoritatea cazurilor, va trebui să întocmești și să închei un acord nou cu creditorii, prin care să conveniți condițiile restructurării, cum ar fi reeșalonarea datoriilor ș.a.m.d. Planul de Restructurare va deveni o nouă strategie de afaceri și un plan de performanță operațională.
• Un Plan de restructurare adesea se aseamănă cu planul de afaceri inițial, cu o diferență esențială care se bazează pe un plan nou de Restructurare financiară (o nouă poziție financiară și de lichiditate) care necesită a fi completată cu îmbunătățiri operaționale pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung.
• Aici găsești o structură standard a unui Plan de restructurare.
Atunci când un Plan de restructurare este elaborat și aprobat, acesta înlocuiește în mod efectiv planul de afaceri inițial. Acesta este, probabil, mai detaliat și mai dependent de factorul timpului decât un plan tradițional. O cheie a succesului este cât de eficient ești în adaptarea la schimbări în cadrul fazei de implementare.
• Planul de Restructurare este întocmit în temeiul comunicării și a negocierilor cu creditorii și necesitățile care trebuie satisfăcute.
• Fiecare inițiativă de Restructurare trebuie considerată un proiect independent care trebuie implementat și monitorizat.
Orice deviere de la planul de Restructurare și orice performanță necorespunzătoare a întreprinderii ar putea supune riscului insolvabilității întreprinderea care s-a angajat să implementeze planul de restructurare.
Reorganizarea formală
Dacă niciuna dintre procedurile mai puțin formale nu are succes, va trebui să fie începută o reorganizare formală. Aceasta reprezintă procedurile supervizate de către instanțele de judecată, în cadrul cărora pot fi reorganizate obligațiile financiare și poate fi instituită o structură a capitalului corespunzătoare operațiunilor afacerii, viitorului flux de mijloace bănești și a profitabilității.
Pentru mai multe detalii, vedeți procedurile de insolvabilitate.
